Jurnal de mamă fotograf după o săptămână de lucrat de-acasă

Sunt fotograf de maternitate și nou-născuți în București și mamă de copil aflat la prima adolescență. O știți voi, aia de la trei ani. Și de o săptămână stăm în casă. Fire organizată și proactivă (am furat asta dintr-un CV, recunosc), am notat în jurnal toate activitățile fotografice pe care le fac de acasă, poate inspir și alte mame fotograf cu super planul meu. Cu plăcere. Luni - mă trezesc la 06:30. Azi și mâine nu am ședințe, așa că o să: editez, văd cursuri online, pun în practică idei care-mi dospesc în minte de mult timp. Copilul va fi la grădiniță, așa că voi avea timp.

- copilul se trezește horcăind cu muci galbeni. Iar a luat răceală de la grădi. Verbalizez mormăit niște frustrări, anunț la grădiniță lipsa lui pe ziua de azi și refac rapid planul zilei: joacă, monitorizat stare copil, gătit prânz. Mut cursurile și experimentele foto pentru mâine, iar editarea la somnul de prânz.

- somnul de prânz e de fapt o oră de nervi din cauza nasului înfundat. Editarea se transformă în ținut răcitul în brațe, poate-poate o adormi. Simt cum mi se înfundă și mie nasul. "Sinuzita". "Prin empatie". "Mi se pare". Mă consolez și eu cum pot.

- gătesc niște cină cu o mână. Cu cealaltă răspund la mailuri. Nu mai am mâini să barez mașinuțele aruncate spre cap de copilul nervos că nu are și el un Thanos care să se lupte cu Iron Man-ul lui. Invoc în gând întoarcerea soțului cât mai repede de la serviciu, ca să pot lucra și eu ceva în sfârșit.

- se întoarce omul casei, răcitul îl trimite afară că el se joacă cu mama. Mama plânge, încă e nesigură dacă de la strănutul ăla care o gâdilă pe la nas de vreo oră, sau din cauză că unicul ajutor a fost refuzat încă de la ușă.

- ora de culcare. După nici 50 minute de întârziere de la ora de somn, copilul adoarme. Mă bucur că în sfârșit apuc să editez o galerie de la o ședință foto de maternitate.

Privesc ceea ce editez și dintr-o dată mi se face cel mai mare dor să fiu iar gravidă! Copilul din cameră urlă de nervi pentru că nu poate respira. Fug la el cum fuge dorul de-a mai fi vreodată gravidă. Se repetă schema de trei ori într-o oră, timp în care editez o poză. Sunt epuizată, așa că mă culc. Se repetă trezitul de cinci ori. E abia sfârșitul primei zile.